Istoria snitelului

Deliciosul snitel, in mod obligatoriu la Viena, se prepara din carne de vitel. Azi arhirecunoscut si savurat ca fiind autentic vienez, snitelul, ca atâtea alte produse savurate de cosmopolita capitala, isi pierde originile in negura timpului, pe intinsele tinuturi ale monarhiei austriece.

Sunt chiar voci care spun ca maresalul Radetzky a adus reteta cu el, ca suvenir din Milano, de unde a fost alungat la 1848 de catre milanezii ce se revoltasera impotriva dominatiei austriece.

Cert este ca preparatul s-a bucurat de succes si a fost adoptat cu entuziasm de boema austriaca . Deja la 1900 se vorbea despre el ca despre ” snitel vienez”. Ca orice alt preparat iubit, snitelul este un clasic, dar … fiecare isi interpreteaza propria arie, fie ca e “chef” renumit, fie ca e mai putin iesit la lumina, fie ca e gospodina (priceputa sau mai putin priceputa) la ea acasa.

Snitelul de mult nu mai este doar din carne de vitel, ci il mancam in “n + 1 variante “: si din carne de porc, si de pui, si chiar din peste, umplut – si aici avem un alt clasic, renumitul Cordon bleu , cu tot soiul de garnituri si salate.

Pentru succesul operatiunii snitel, primul pas e carnea potrivita – pulpa , in felii de 1 cm grosime. inainte de preparare, carnea se bate, insa nu prea tare. Poti sa pui peste carne o folie, pentru a-i proteja fibrele. La vitel, ca si la porc, o carne de calitate va fi una intens colorata in rosu. impanata cu ceva grasime, carnea va oferi garantia unui plus de fragezime si suculenta .

Pentru un snitel “curat” vienez, prajesti imediat carnea data prin faina , ou batut si pesmet, turnând mereu pe partea de deasupra grasime incinsa din tigaie. Daca folosesti unt topit in loc deulei, colesterolul tau, probabil , va creste, dar savoarea snitelului va fi una cert deosebita. Tigaia are rolul ei si trebuie sa fie bine incinsa, din material neaderent.

Pofta buna si spor la gatit !